Despre penisul lui Michael Fassbender

Și nimic mai mult. Dacă ţi-a plăcut Drivee foarte posibil să-ţi placă şi Shame. Pentru că ambele sunt la fel de nereuşite, ambele trec pe lângă o poveste cu potenţial, ambele nu vor altceva decât să şocheze.

Iar Steve McQueen se foloseşte fără pic de ruşine de orice scenă pentru a-şi atinge scopul. Dacă e nevoie, reia aceeaşi scenă de ori, pentru a fi sigur că nimeni din public nu ratează penisul lui Fassbender. Shame mi-a amintit oarecum de Enter the Void al lui Gaspar Noe.

Numai că dacă primul avea o intenţie pentru a ne arăta nişte scene de sex explicite, Shame nu are decât un pretext.

Steve McQueen se foloseşte de un personaj obsedat de sex care, surprinzător, este destul de bine construit pentru a face un soft-porn.

Dacă totuşi şi-ar fi propus să ne spună o poveste, McQueen ne-ar fi spus mai degrabă povestea penisului lui Fassbender.

Numai că a ales să nu se încurce în detalii şi-l înţeleg perfect. E complicat să construieşti o poveste credibilă, care să aibă toate elementele necesare. E mult mai uşor să-i sugerezi spectatorului câteva lucruri, să-i dai câteva indicii, dar să nu mergi până la capăt.

În schimb, interpretările sunt remarcabile. Michael Fassbender şi Carey Mulligan fac tot ce depinde de ei pentru a ne convinge că filmul acesta este mai mult decât intenţia lui Steve McQueen de a şoca.

Din păcate, nu reuşesc, dar e o adevărată plăcere să-i priveşti încercând.